|
De fapt bun în pat. Sau pe perete, în mașină, pe banca din spatele blocului, în poiană. Bun să fie, locul nu e așa de important.
Sunt multe la care te gândești atunci când auzi asta. Și nu, nu e ca în filmele porno. Acolo totul ține de enduranță ca să iasă pelicula de o oră jumătate că doar e o industrie, nu amuzament.
Totul pornește de la sex. Pe care oricine știe să îl facă, nu e mare filosofie. Iei una bucată mascul, o așezi în pat lângă o femeie și restul vine de la sine. E ca în scriitură. Poți să exprimi ce vrei cu subiect și predicat, dar sunt și unii mai înzestrați de la natură care scriu în fraze savuroase de care parcă nu te mai saturi. Așa și ‘în pat’. Felul în care o faci și cum condimentezi drumul de la preludiu la orgasm face împarțirea între ‘eh, doar sex’ și ‘OMFG, ce noapte’. Și mai ales zâmbetul ei de după. Am auzit ca așa se măsoară de fapt mărimea. În lărgimea zâmbetului.
Nu tot timpul te ridici la aceleasi performanțe, nu ai inspirația de moment pentru poziția ideală, nu ai băut suficient etc. Detașarea, încrederea în tine, siguranța te ajută toate foarte mult. Nu reușești din prima, mai insistă. Experimentează, testează limite, vezi unde poți să îmbunătățești sau renunță la ce nu este suficient de comod pentru amândoi. Nu fi egoist pentru că nu o să îți meargă de multe ori.
E adevărat, a fi bun la pat e o apreciere subiectivă. La unele mărimea contează, la altele grosimea, sau felul în care săruți sau mângâi. Poate și experiența. Da, eu mă bazez pe ea atunci când instinctul mai lasă de dorit, dar cum se mai aplică la o femeie care reușește să te dea pe spate din prima și nu are prea multă experientă? Vine natural, nativ. Sunt rare ele, dar există.
În viziunea mea bun la pat înseamnă multe mici mărunte însumate în câteva minute de pasiune. Să simti partenera, să vezi cum reacționează, să o atingi exact în locul care dă furnicături pe șira spinării și la momentul oportun. Să șoptesti, să gâfâi, să muști ca mai apoi să alini urma printr-o sărutare.
Când am văzut tema dată credeam că e mult mai ușor de scris. Dar se pare ca punerea pe hârtie și în teorie a ceea ce se întâmplă când simți este destul de dificil. Sper că a ieșit ceva totuși.
|
|
În virtutea lumii romantismului în care mă preumblu cu seninătate, și desigur a iubirii fără frontiere la care orice femeie aderă cu sau fără consimțământ, încep printr-un citat al unuia dintre cei mai iubiți și discutați amanți din toate vremurile:
“I don’t conquer, I submit.” – Giacomo Casanova
Pentru o femeie, a fi bun la pat, sub pat sau lângă pat e adesea o sintagmă generică, căci performanțele sexuale, la fel ca și locația în care acestea au loc, nu valorează niciun gram, în absența pasiunii romantice și a atmosferei galante oferite de un amant care nu posedă doar îndeletniciri de dexteritate la orizontală, ci și viziuni, gânduri și masculinitate debordantă.
Semnificația cuvântului amant rezona cu ideea de iubit, de “lover” sau “sweetheart”, în condițiile în care acel amorez reprezenta nu doar o sursă de plăcere fizică, ci și psihică. Latura derizorie în care a picat acest termen simbolizează o alăturare unui trio extra-conjugal, dar la care nu mă voi referi în acest articol.
Revenind la citatul unuia dintre cei mai aplaudați amanți, răpitori de inimi și de trupuri, putem observa nuanța fină care stabilește discret raportul dintre amant și amantă: cel care cucerește, se lasă purtat de dorințele celei seduse, scopul primordial fiind acela de a satisface, nu de a se satisface. Cu o asemenea atitudine, nici nu e de mirare succesul său în rândul femeilor.
Atunci când o femeie întocmește un raport imaginar al activității sexuale a unui partener, clasificarea acestuia la „bun” sau „rău” se realizează după mai multe criterii, care nu implică numai frumusețea fizică sau potența propriu-zisă.
“It takes more than a wink / More than a drink / More than you think” – Katy Perry
Cu toate că există domnișoare care, prin exprimări după perdeaua roșie din obraji, sau din contră, a celor mai directe, de genul „fata rea care știe ce vrea”, doleanțele rămân mai mult sau mai puțin aceleași: vrem să depuneți efort și interes, să vă dați peste cap și să ne surprindeți, să fie o atmosferă mirobolantă și să vă „conectați” la noi, în cele mai pasionale moduri cu putință.
Pentru mine, amantul perfect intuiește dorințele, pregătește scena, își imaginează actul și îl perfecționează prin repetiție și perseverență. Poate fi și spontan, însă trebuie să dețină un surplus de creativitate, pentru a putea evita eventualele pauze în comunicare sau situații neașteptate. Amantul perfect este prin excelență setat să ofere cu generozitate, să-și extragă plăcerea prin faptul că o oferă, urmând să fie răsplătit pentru răbdare și maturitate.
Un tip obișnuit care nu știe să facă altceva decât mișcări ondulare este trivial în comparație cu amantul, care, nu doar se mișcă, ci și trezește, inspiră, seduce prin faptul că se lasă sedus și fiindcă se supune dorințelor. Expresia „a fi bun la pat” mă duce cu gândul la simpla capacitate de a te mișca ritmat, fără altfel de implicații.
„A fi un amant grozav” mă duce cu gândul la discreție absolută, dar nu o discreție forțată, ci o discreție asemenea unei secretoșenii păstrate de teama ca nu cumva o altă ființă mai iscusită să afle de existența acelui amant și, prin tertripuri schematice, să încerce să-l sufle de sub nas. A avea un amant priceput implică mai multe, printre care și calitatea de a fi bun la pat. De aceea, când mă gândesc la procesul de seducție, „a fi bun la pat” nu mai e suficient.
Despre Flavia
Flavia este o proaspat absolventa a Facultatii de Litere din Cluj-Napoca. Este pasionata de psihologie si relatiile interumane, iar in timpul liber scrie pentru Revista Tango. O puteti urmari pe blogul personal http://www.fetecucuiete.ro
|
Pingback: Mis mandru