|
Dacă ar fi să o luăm pe firul logic, banii într-un cuplu ar trebui să provină de la capul familiei, bărbatul, dar dacă partenera este o femeie de carieră atunci lucrurile stau ceva mai altfel. Ea nu va accepta de fel să nu pună şi ea un ban la temelia casei şi nu va fi de acord ca numai banii lui să circule. Acesta este, dacă vreţi, orgoliul feminin când vine vorba de bani în casă. Sunt şi astfel de cazuri, puţine ce-i drept, dar sunt, cazuri în care femeia e mai dornică să facă mai mulţi bani decât partenerul ei de viaţă.
Doamnele (sau domnişoarele, după caz) vor încerca să-i demonstreze bărbatului ei că pot şi ele să aducă bani în casă, iar ei, la rândul lor, vor continua să-şi trimită consoarta la cratiţă de fiecare dată când această se încăpăţânează să facă şi ea bani, şi uite aşa apare acea concurenţă acerbă între cei doi parteneri legată de acest aspect al vieţii de cuplu, care aduce mai mulţi bani în casă. De unde, inevitabil sau nu, această concurenţă degenerează de multe ori într-o ceartă cu un final mai nefericit pentru una din părţi, sau pentru ambele, depinde de starea de spirit a fiecăruia.
Personal, cred că banii într-o relaţie, cu o femeie de carieră şi nu numai, ar trebui să fie împărţiţi în mod egal, asta dacă şi ea munceşte, dacă din proprie iniţiativă alege să stea acasă şi să-şi întâmpine soţiorul cu o masă caldă, atunci toată greutatea banilor din casă cade pe umerii lui. Lucru ce n-ar trebui să fie o problemă, judecând după o vorbă veche din popor, bărbatul e capul familiei şi e responsabil cu adusul banilor în casă. Eu nu am auzit încă de un bărbat care să fie nemulţumit că el aduce banul în casă în timp ce soţia lui îl întâmpină cu masa pusă şi berea rece, voi?
Însă dacă amândoi lucrează, în 98% din cazuri, atunci fiecare are datoria să contribuie la câte ceva, nu e normal ca toată presiunea cheltuielilor să cadă fie pe umerii lui, fie pe ai ei. Sarcinile trebuie împărţite în mod egal, aşa e normal: el plăteşte factura la telefon, ea plăteşte curentul, amândoi se pun de acord să pună bani la lucrurile comune: cumpărături, întreţinere, nunţi, botezuri, onomastice, ş.a.m.d. Poate cea mai bună şi singura modalitate de a evita certurile pe tema banilor, atât de des prezente în viaţa de cuplu, este comunicarea, care reprezintă un adevărat catalizator într-o relaţie, un must care nu trebuie să lipsească din mindset-ul niciunui partener de cuplu, părerea mea.
Sub nicio formă ea nu trebuie lăsată să se descurce singură cu cheltuielile casei pentru că atunci avem primul semnal de alarmă că acea relaţie scârţâie urât de tot şi până la destrămarea ei nu mai e decât un pas. Mai sunt şi familii/cupluri în care ea aduce toţi banii în casă, iar bărbatul stă ca un trântor şi consumă. Din punctul meu de vedere, un bărbat care ajunge să trăiască pe spatele consoartei lui, îşi pierde din start dreptul de a se numi bărbatul familiei, la fel cum un leu şi-ar pierde dreptul de a fi regele junglei dacă ar avea fobie pentru iepuri.
|
|
Facem si facem si iar ajungem sa discutam despre bani. Uf!
In primul rand, o relatie in care s-a ajuns la discutia referitoare la impartirea banilor trebuie sa fie una serioasa. El si ea se cunosc, se iubesc, decid sa se mute impreuna. Singurul criteriu de diferentiere ramane daca sunt sau nu casatoriti, ar zice unii. Eu sunt de parere ca intr-o relatie bazata pe iubire, prietenie, respect, oficializarea relatiei nu este decat o chestiune de timp. Drept urmare, ii dau una in cap si la acest criteriu de diferentiere si zic ca e totuna, atata timp cat relatia e una de calitate.
Buuun. Si acuma incepe discutia: el ia o hartie si un pix pe care noteaza tot ce cheltuie si toate chestiile de care are nevoie intr-o luna. Apoi incearca sa aproximeze la ce valoare se ridica toate acestea. Ea face la fel. Apoi, impreuna, aproximeaza (cu rotunjirea sumelor in sus!) valoarea cheltuielilor de tipul intretinere, curent, gaz, apa, mancare si chirie, unde e cazul.
Din moment ce stau impreuna, nu se mai pune problema de “asta e a mea!” si / sau “asta e al meu!” pentru ca toate devin “ale noastre”. Prin analogie, banii ei nu mai sunt doar ai ei si banii lui nu mai sunt doar ai lui, ci “ai lor”. Gata paranteza, revenim la calcule: adunam salariul lui cu al ei, scadem cheltuielile (nu pe alea personale) si vedem cu cat ramanem. Daca banii sunt suficienti si pentru chestiile notate pe listute de catre el si ea, e foarte bine. Daca sunt in plus, e perfect, inseamna ca au de unde economisi si, o data la ceva vreme, isi pot lua chestii extra sau pot merge in concediu.
Daca nu... ai nevoie de o cafea si cativa nervi de otel. Isi ia fiecare listuta la rost si cauta sa vada la ce pot renunta, ce pot inlocui cu produse mai ieftine apartinand aceleiasi categorii si ce poate fi achizitionat mai rar decat o data pe luna. Si apoi fa iar calcule si comparatii, pana ajungi la un consens.
Partea cea mai interesanta si indicata e ca fiecare sa aiba o suma minima de rezerva, asemenea fondului de rulment pe care il platim asociatiei de locatari de la bloc, astfel incat sa nu se afle niciodata in ipostaza de a avea nevoie urgenta de ceva si sa n-aiba cu ce sa-si achizitioneze acel ceva.
Asta e partea teoretica a povestii. Partea ideala, cum ar veni. Insa noi suntem multi si de multe feluri. Educatia primita si exemplul dat de parintii nostri sunt lucruri care te marcheaza pe viata si care sunt greu de schimbat, chiar daca exista vointa. Apoi mai e problema cu calitatea relatiei in care te afli: daca ai incredere in cel de langa tine si daca stiti sa faceti compromisuri. Toti am auzit de cupluri care au divortat si, indiferent de vechimea casniciei, banii au fost subiectul care i-a convins ca merita sa renunte la tot ce-au simtit / avut / facut / construit impreuna si isi pot permite astfel sa arunce cu noroi. Din pacate insa, vestile despre cupluri care, din respect pentru tot ceea ce a insemnat candva „NOI”, au avut un divort amiabil si au ramas prieteni, nu sunt destul de interesante. Iar pentru ca ne place scandalul, nu vom stii niciodata sa reactionam cu calm in situatii care necesita putin timp de gandire inainte de a afirma ceva.
Banii sunt doar o variabila in ecuatia relatiei. Incercati sa faceti in asa fel incat sa nu fie cea mai importanta variabila, pentru ca riscati sa distrugeti totul!
Despre Ioana RozSauNu
Ioana este o Fecioara incapatanata si perfectionista. Ii place sa organizeze evenimente si sa se agate de detalii si chichite. Ii plac florile. Si adora ciocolata! O puteti urmari pe blogul personal http://rozsaunu.ro/
|
Pingback: Impartirea banilor intr-o relatie : La vie en rose. Ou non.
Pingback: Despre bere și banii într-o relație, cu drag… | eVasile.com